Spontaneous Art Attack

The Art of Everyday Life

Pentru Angela, cu toate că nu m-ai ştiut

Eu ştiu şi ştiu că şi tu.

Acum câteva zile m-am uitat la degetul tău mare

şi atunci am văzut. L-am recunoscut.

Te-ai uitat în sus, te-ai uitat în jos,

drept înainte însa nu, pentru că erai obişnuită

ca eu să fiu mai mică

şi ai oftat, dar degeaba. Nimeni nu te-aude. Eu

m-am aplecat să mă leg la şireturi şi am încercat

să îţi trag şi ţie de privire, dar s-a mai scurtat

plină de noduri, pe după noua ta pereche de ochelari

ceva mai ieftini şi mai groşi decât ultimii,

nu ca înainte, când totul era subţire. La flori

nu mai poţi să te uiţi, la pământ nici atât, pe

tine nu te-ai mai văzut de ani şi singură

în apartamentul tău sărăcăcios şi patetic

ţi-ai agăţat singura poză importantă de vitrina

dulapului cu cratiţe.

Doar de pe ea mai ştergi din când în când praful.

Advertisements

About harrietvsmatches

passionate scribbler and canvas smearer, student, professionally anxious.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on January 25, 2014 by in Poetry.
%d bloggers like this: