Spontaneous Art Attack

The Art of Everyday Life

Post-apocalypse: Outtake 3: The Lust to Power

Ma-sa ce frig e. Tot timpul am stiut ca se putea ajunge aici. Pare sa ninga… dar asta nu e ninsoare, e scrum. Usa deschisa a blocului meu ma face sa ma simt sigur. La urma urmei, nu au strazile cum sa fie asa pustii, nu?

Daca n-as sti, as zice ca e seara. Respiratea mea e grea, mici perle reci de sudoare mi se preling pe sprancene. Trebuie sa halucinez, e un vis.

Daca mi-ar fi spus acum 4 luni ca o sa ies in oras doar cu masca de gaz pe fata, as fi ras la ideea de altfel interesanta atunci. Acum in schimb stiu, ca e un semn de frica si confuzie care este tinut in frau de cauciucul greu.

Cenusa gri de sub talpile bocancilor imi estompeaza cu mult pasii apasati. Niciodata nu am mai mers atat de linistit inainte. Nici un sunet. E greu de imaginat ca tocmai calcam pe calmul de dupa furtuna. Calc pe steaguri arse, be “teroristi” “fanatici” “anarhisti”, pe casele, copiii, dorintele, vointele lor. Sper ca nu imi calc si pe prieteni.

Un moment de liniste imi ingheata sufletul, dandu-mi seama ca nu pot auzi prin masca, dar nu mult dupa, imi dau seama ca nu e nimic de auzit, poate niste caini in distanta. Trebuie sa imi iau umanitatea inapoi, sa nu imi mai fie frica. O sa ma duc pur si simplu in centru si o sa beau o bere. Trebuie sa incep sa fac asta, it’s been too long. Din fericire, norii reci acopera bine soarele, si nu trebuie sa imi fac griji cu reobisnuitul la lumina.

Aproape sunt in centru, si pana acum, singura fata care m-a intampinat a fost fata lui Guy Fawkes pe un perete, ranjind steril, ca intotdeauna. Intr-adevar, we should have expected them. Ideile lor erau bune. Initial. Dar cand nu mai e nimic de facut, nimic de atacat ca tap ispasitor al lipsei libertatii, nici o nevoie de protest calm, si-au depasit principiul de manifest fara violenta. Principiul lor a fost si ce i-a facut puternici, si ce i-a distrus pana la urma. Pe deoparte, oricine putea face parte din grupul lor, dar pe de alta parte… oricine putea face parte din grupul lor.

La putin timp dupa ce au primit suportul masei generale, multi fanatici au luat “volanul”. Asta a ajuns sa creeze haos in agenda grupului, si miscarile semnate de grup erau contradictorii. In scurt timp au fost invinovati pentru orice care a parut a fi un atentat la detinatorii de putere. Asa lucrurile s-au tot escalat.

Acuma’… oamenii zic ca nu stiu de ce e asa si ce exact s-a intamplat, cum am ajuns sa dormim, mancam, calcam, pe cenusa asta gri. E tot ce a ramas in urma.

Vad centrul acum, si in zona asta e liniste, dar e o liniste mai grea. Se vad semne de violenta si brutalitate animalica. Grenade lacrimogene, un caine care mananca din ceva mort, pe jumatate ingropat in cenusa, si drapelul cu gaura in mijloc, aruncat prin geamul unui pub. Oamenii astia nici nu si-au astupat gaurile in steaguri, dar nu au ezitat sa mai arate ce inseamna sa te pui cu nemultumirea umana.

Ma intreb daca sange-scrumul asta a schimbat ceva sau nu. Chiar acum, merg pe Muresenilor, spre pub-ul la care nu ma duceam din cauza ca uram barmanii. Ce se poate intampla acum? O sa ii gasesc acolo cu gurile deschise holbandu-se la tavan in timp ce ii consuma bacteriile? La ce service aveau, nu o sa observ diferenta…

O batranica se holbeaza de la geamul unei case vechi, cu o lampa de petrol aprinsa in spatele ei. Se holbeaza insistent la cum trec incet incet pe langa intrarea casei ei, si se calmeaza tot mai mult vazand ca ma indepartez ulterior, continuandu-mi drumul in linistea gri si oarba.

Geamul usii a respectabilului bar, sa-i zicem “Daft”, era spart deja, spart asa bine incat intram fara nici o problema inauntru. Stiam eu ca o sa prind ziua in care nu o sa mai fie nevoie de clante la usi ca sa intram si sa iesim.

Camera e intunecata si pute a praf, lemn putred si ceva descompus…  Ma duc incet pe podeaua scartaioasa spre barul din coltul intunecat. Pe jos vad o bata de baseball rupta, dar e ok, e prafuita bine. Ma uit mai bine, obisnuindu-ma cu intunericul si vad ca lipseste cu totul frigiderul cu berea. Cacat, am venit aici sa beau o bere, tre’ sa gasesc una!

Ma duc dupa bar sa caut ceva de baut. Casa e deschisa, si nu e nimic inauntru. Nu ca ar fi vreo diferenta, oricum nu mai ai ce cumpara, sau de la cine.  Cine pula mea o fi furat banii si pentru ce? Ma intreb ce s-a intamplat chiar inainte de Liniste…

– Bai cacatule, unde futai tii berea?, strig eu suparat la barmanul invizibil. In sfarsit am gaist o doza de bere intre tot haosul de pe jos si m-am pus pe unu din scaunele de la bar. Imi arunc masca de gaz pe tejghea si “fss!”-deschid berea. Nu imi faceam griji ca nu a fost bine pastrata, luand in considerare ca imi vedeam vaporii respiratiei.

– Mersi… cat face?

-…

-Nu ati schimba modu in care tratati clientii nici morti!, incep sa rad singur, cu ecou in groapa aia infecta.

Lumina de la usa de iesire cade pe praful din pub. Berea are gust proaspat. Aprind o tigara, si ca de obicei, trag zgomotos din ea.

Lumina difuza si rece din pub devine si mai difuza cand o mica silueta se arata in cadrul usii. Are o arma, ceva, in mana. Cand imi dau seama ca e un pistol, brusc nu mi se mai pare frig. Brusc condensul rece de pe fata mea e fierbinte, brusc imi vine sa fug.

– Salut!, ii spun siluetei. Trebuie sa fi auzit discutia mea cu barmanul… nu numai ca ma simt in pericol da ma mai si simt ca un tampit.

Replica refuza sa vina, dar persoana se apropie cu pasi rari dar fermi. Teava rece a pistolului imi face pielea gainii. Ii aud respiratia. E apasata, controlata. O manusa fara degete arata niste unghii lacuite negru care iau fara nici un cuvant masca mea de gaz de pe tejghea, si o fac sa dispara ca prin magie pe undeva. E tipa. Eu imi sorb berea in liniste. E destul de tinerica, probabil o fata care nu a avut norocul sa dispara in Liniste cu ai ei, pentru un motiv sau altul. Mi-o imaginez acum cum o fi supravietuit vazandu-i pe ai ei murind incercand sa o protejeze de chestia care o facut asta lumii.

Daca ala e cazul, s-ar explica cum e o hoata singurica, care a ajuns sa fie asa brutala la o varsta atat de frageda.

In timp ce mai trag un fum din tigara mea ieftina, o aud cum se straduieste mai tare sa isi controleze respiratia. Simte ca pierde controlul asupra situatiei… Eu pe de alta parte habar nu am ce fac. Nu imi vine sa cred ca am o arma la tampla, si ca pot muri. Era ciudat ca imi dadeam seama ca arat mult mai curajos decat eram de fapt.

Viata mea acum pare chiar banal de simpla. Viata mea e ca un fulg de scrum din ninsoarea de afara, totul devine foarte usor si banal.

Duc mana spre buzunar si simt cum arma se ghemuieste si mai cu ardoare mai aproape de creierul meu. Doare.

– Ce pula mea crezi ca faci?, aud o voce adolescenta, agitata, dar solicitanta.

O tabachera ii e indreptata spre fata acoperita de intuneric.

– Fumatoare?, intreb.

– D-de care?, replica vocea cu o mica pierdere a autoritatii.

– Tigara rulata de mine. N-nimic “distractiv”.

Insfaca lacom tigara din tabachera si o infige intre buze. Imi apasa iar arma la tampla:

– Foc!, spune, cu un nou val de incredere uimitor de matur.

Fara sa ezit, ridic tremurand bricheta de langa mine si incerc sa o aprind, evident cu cateva incercari ratate mizerabil, de la emotii. Cand aprind focul, ii vad liniile fetei conturate intr-o lumina difuza. E o fata cu trasaturi de copila, linii frumos rotunjite, cu buze necuviincioase, cu ochi mari si incantati de situatie. Privirea de pe fata ei umeda ma sperie. E agresiv de fericita de situatia in care ne-a bagat. Evident ca nu ii trebuia nimic, o masca de gaz nu e mare lucru de gasit, si orice as putea detine nu merita atata valoare. Ori vrea sa ma omoare, ori vrea sa se bucure de puterea pe care o are asupra mea. Si cred ca era a doua versiune. Privirea ei era plina de ura si satisfactie.

Trage din tigara, si mai apuc sa ii vad din nou fata, cu ochii bulbucati la mine, de sub gluga hanoracului, fascinati de transferul de putere. Siroind, ca ai mei de altfel, de apa.

Miscarile ei devin usor senzuale, usor calme. Parea foarte incantata, parea ca are un orgasm indelung, si ii placea ca il poate mentine si eu nu ii subminez de fel autoritatea. Se pune jos pe scaunu de langa mine si se holbeaza cu fata intunecata la mine in continuare. Era in lumea ei. Eu eram doar obiectul necesar ca ea sa se simta desavarsit.

E foarte frumoasa cand pot citi cate o linie de lumina pe trasaturile ei cand trage cate un fum sfaraitor si lacom din tigara. Imi place. Atat de mult incat o sa o intreb:

-E-esti singura?

-Nuuu… raspunde fata cu o voce mai groasa, mai rara si mai perversa: Sunt aici cu Tati! si arunca o privire foarte afectuoasa spre teava care imi musca din tampla.

Stau fata in fata cu o pustana de vreo 16 ani care e sarita bine si are o arma. Perfeeect… Si asta e prima iesire a mea de cand s-a asternut Linistea. Ma trece un val ciudat de panica, dar o parte din mine e fascinata, si se bucura ca socializeaza.

-Daca Tati spune ca nu esti cuminte, o sa te pedepseasca! Si lui Tati nu ii plac copiii care nu se joaca frumos cu mine! Spune pe o voce dulce, inocenta.

In urmatorul moment simt un bocanc care mi se odihneste linistit pe pula.

-Hai sa ne jucam toti trei un joc. Eu sunt nevasta ta si Tati e Tati. Si daca nu ma iubesti, si ii spun lui Tati, o sa se supere. Si tu trebuie sa imi arati ca ma iubesti!, spune psihopata, specificand ce fel de “iubire” prin a apasa mai tare bocancul.

-D-dar te iubesc! Serios, te s-super iubesc! incep eu sa ma panichez.

-Eu te cred, puiule, dar tati nu te crede. Chiar trebuie sa imi arati, sa simt ca ma iubesti.

Cacat, din cate inteleg, fata asta vrea o erectie la comanda. Asta vrea. Eu mis tot cacat la cur de frica, si ea vrea sa imi scol pula ptr jocu ei… daca nu reusesc? Brusc, tonul neveste-mii se schimba din nou in rece si calculat:

-Hai, ca saptamana asta, am omorat 2 si nu mai am rabdare. Cand simt in bocanc vreo miscare, poti pleca.

In mod uimitor, inainte ca oricare din noi sa se astepte, am reusit sa ii arat “cat o iubesc”. Trebuie sa se fi simtit flatata pentru ca a capatat o frica de copila in ochi.

-Zi-i “pa” lui Tati!, spune fetita si imi baga pistolul cald in gura tinandu-l acolo pentru un moment in care se holba in privirea mea panicata. Am crezut ca asa mor. Cu o erectie, intr-un bar cu o fata de cinspe ani care imi tine un pistol in omulet. Dupaia inainte sa apuc sa mor, scoate pistolul, revenind la atitudinea complet rece si ma saruta:

-Pa iubitule!

Urmatorul lucru care mi-l amintesc e ca atunci cand am deschis ochii era noapte, stateam pe podeaua prafuita cu o durere enorma de cap, imi pulsa de nebun in spate. Mi-o fi dat un pistol dupa cap (?).

Pe frunte aveam un biletel roz sticky-notes scris cu un scris rotunjit si frumos:

“Sex is power,

Power makes wet.

I made you cower,

And thus took your power,

You’ve been a good lover,

Now get.

L.”

Advertisements

About tudy1311

I am a Graphic Design student who is explorin' the numerous styles and techniques and programs for digital art and visual stuff in general. I enjoy all of it! I like exciting people visually (and mentally every now and again).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on July 22, 2012 by in Prose.
%d bloggers like this: