Spontaneous Art Attack

The Art of Everyday Life

Post-apocalypse: Outtake 1: Gara

Victor tocmai si-a dat  seama ca are nevoie de un “ceva” de sfarsit de saptamana care sa il destinda, o pauza de la el si de la ce mai e in rest.

 Se intalneste langa gara cu Nicusor, cu care s-a “imprietenit” nu mult dupa ce s-a mutat in Oras.

 Bisnitarii mananca seminte si vorbesc de Steaua. Chiar iti dau impresia ca ei stiu. Puradeii stau pe mormane de boarfe si se uita in departare in liniste. Isi mai fut una din cand in cand, sa aiba ce face.

 Victor are castile in urechi. Doar pentru asta, autohtonii garii se holbeaza lung la el, si el incepe sa se simta urmarit. Baiatul isi dadea seama ca lumea il stie pe-acolo o tzara, cand se apropia, isi intrerupeau discutiile despre marii salahori ai zonei si incepeau sa roada mai cu patima din jegurile arse din floare de soare cu sare de mare.

 Cu tot ce s-a schimbat in lume in ultimii 2-3 ani, gara era exact aceeasi:

Javre care latra jegos unele la altele, dintre care si caini, miros de pisat si transpiratie si metal cfr-ist, tigari seminte si bere, caldura si praf.

 Victor isi gaseste bisnitarul: scoate din geanta o plasa albastra cu o bulina galbena pe care scrie ceva ce suna usor jucaus, daca pronunti numele cum trebuie. E grea in draci.  I-o da lui Nicusor, se uita incordat in jur. Nicusor  scoate o punga de sendvis plina de ceva verde si uscat. Ce vremuri, cand era mai usor sa dai ce era in plasa lui Victor, decat ce era in punga lui Nicusor.

 – Ba, vezi ca ii treaba dinaia buna tratata cu chimicale! Daca fumezi prea mult, o sa mori! O fost unu ieri, o facut una fix aici. De abea am gasit pe cineva care sa ma ajute sa il ingrop. Tot imi zicea “ma Nicu, asta inca nu o murit inca!” da’ io stiu ca ii era doar lene sa dea la sapa si sa care leshu!, zice Nicusor de sub palaria neagra si rotunda, printre dintii galbeni, aurii si argintii. Era fata si vocea aia agravata, care iti arata atat de clar ca nu ii pasa. Era prea melodramatic pentru genul lui de om.

 Victor chiar nu avea chef de prostiile de povesti ale lui Nicu despre cum oamenii se distrug, nu avea chef de fascinatia asta morbida banalizata la nivel de barfa.

 Se intoarce si pleaca. O fi meritat toate hard-urile alea de filme, muzica si jocuri, punga aia de iarba imbibata in chimicale mirobolante?

 Un copil fuge pe langa el: “nenea, da si mie niste iarba, nenea, numa un pic! Iti dau un tricou fain de la Armani!” Cand copilul isi da seama ca Victor nu il aude de muzica, se intoarce brusc inapoi spre ciurda lui injurand ceva despre cruci, zei, mame si alte obiecte de cult.

 Daca ar sti Garda, probabil l-ar fi arestat si l-ar fi bagat la constructii vreo 5 ani fara ezitare. Dar acum e ok, a scapat de marfa ilegala, si se duce la Centru ca sa isi fumeze linistea ingandurat, sperand ca nimeni nu ii mai e pe urme.

Advertisements

About tudy1311

I am a Graphic Design student who is explorin' the numerous styles and techniques and programs for digital art and visual stuff in general. I enjoy all of it! I like exciting people visually (and mentally every now and again).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on July 20, 2012 by in Uncategorized.
%d bloggers like this: